Ora 15.00. Au mai venit si altii. Vorbesc tare, râd. Din când în când se apleacã si mã gâdilã. Ãsta-i un obicei tâmpit - ce, ne cunoastem? Pe voi vã gâdilã necunoscutii în dormitor? Ia sã plâng nitel, poate mã ia mama-n brate si scap. Deci trag aer în piept, deschid gura si…
Ora 15.45. Presupun c-am adormit. Adicã trebuie sã fi dormit, nu? cã acuma m-au trezit. Ce mitocani… Bã, dormeam, da? Ce mã trambalati atâta? Na, cã acum a apucat-o pe mama cheful sã mã schimbe. Femeie, tu pe ce lume esti? Lasã-mã-n pace sã dorm! Ia sã tragem aer în piept…
Ora 16.15. Credeti cã am chef de plimbare? Adicã, zãu, vã imaginati cã asta vrea omu’ sâmbãtã dupã-amiazã pe la patru, sã se dea cu masina? Si acum ne si întoarcem, cã cicã au uitat un certificat de nastere. Asta mi se pare o prostie - ce, aveti nevoie de dovezi cã m-am nãscut? nu urlu suficient de tare aici? Nu pricepeti? Vreau aaa-caaa-sãããã, la mine-n paaaat!
Ora 16.30. Oooo, ce de luminite-n camera asta! Si ce tavan înalt! Miroase cam naspa, n-ar strica o curãtenie generalã, dar dacã n-au ferestre, nici n-ai ce sã speri… Uite-i si pe tipii ãstia, umblã-n rochii aurii cu mâneci negre, doi bãrbosi… na cã unul a pus mâna pe mine - ia gheara, bã naspetule, ce-i cu manierele astea?
Ora 16.40. Cântã - sau asa cred ei. Mama e Carmina Burana pe lângã ãstia. Aloouu, mã blues brothers, mai încet cã nu mã mai aud gândind! Mã tine-n brate o tanti, habar n-am cine e, ãia rag de mama focului, e cam multã lume în spate, e si oalã mare în stânga, o masã… Cred cã ãstia vor sã mã mãnânce. Bãi, trebuie sã scap de-aici imediat. Mama! Maaaaa-maaaaa! Cât mai tare: MAAAA-MMMAAAAAA!
Ora 16.50. Urlu în continuare. Pân-aici mi-a fost, nu mai scap. Mama e cu ei, clar, în loc sã mã scape din beleaua asta îngrozitoare (în care tot ea m-a bãgat, dacã e sã mã gândesc), a vent sã-mi dea suzeta. Suzeta? De-asta crezi tu, mamã, cã am nevoie acum? Ia-mã de-aici, nu-i vezi p-ãstia ce-mi pregãtesc? Ce trãdãtoare… Nu m-as fi asteptat la asa ceva tocmai din partea ei.
Ora 17.00. Tanti m-a pasat la nenea, dar tot în spatele bãrbosilor stau. Ãia fac vrãjitorii peste cartea de bucate, lumea îi aprobã cu gesturi stranii. În oala aia e apã, m-am prins. Nu vãd de-aici dacã e vreun morcov si niscaiva pãstârnac înãuntru, dar n-am nici o-ndoialã. Cred cã mã fac ciorbã. Am încurcat-o rãu de tot. Cred c-am si rãgusit, dar nu mã las - cineva trebuie sã mã salveze si pe mine. Cineva, oricine, ajutor!
Ora 17.05. Nenea face avioane cu mine. Ce truc vechi, suckere, nu mã pãcãlesti.
Ora 17.10. Nenea face avioane cu mitraliere si cu bombe. Am tãcut, fazanul crede cã datoritã lui. Aiurea, nu m-am resemnat, doar îmi conserv puterile magice. Când or vrea sã m-arunce-n oalã, o sã-mi iau zborul si-o sã le dau cu tifla din turlã. Roadeti-vã unghiile, na, canibalilor.
Ora 17.15. Gata, pân-aici mi-a fost. M-au luat pe sus, m-au pus pe masã, m-au dezbrãcat. Pentru o clipã am ajuns pe burtã, dar puterile magice n-au actionat, n-am putut s-o sterg, desi am încercat. Acum m-a luat bãrbosul nr. 1 si mã duce spre oalã. Acum, ajutor acum! Bã, nu mã bãga-nãuntru, bã, stai asa…
Ora 17.15. WHOA! S-a rãzgândit, uite-l cã mã scoate. Stai sã tip.
Ora 17.15. Nu, iar mã bagã-n oalã. Mã, nebunule, terminã!
Ora 17.15. Iar m-a scos. Devine ridicol. Nici nu stiu dacã vrea sã mã înece pe bune, cã mã tine de nas si gurã. Poate vrea sã mã sufoce? Mã desteptule, tu respiri cumva pe alte gãuri?
Ora 17.15. Dacã mai face asta încã o datã, pe bune dacã nu fac si eu ceva pe el. Mãcar atât. Ia, cã mã tine deasupra oalei, sã mã scurg. Ce înapoiati… de prosoape n-ati auzit?
Ora 17.20. Credeam c-am scãpat, cã s-au îndurat.. M-au luat de la oloi, m-au îmbrãcat la loc, dar m-au dat si cu ulei si tot lui nenea ãla m-au livrat si ãla merge cu bãrbosii într-o camerã secretã. Acolo o fi tigaia, poate nu mai vor ciorbã. Unde duceti voi copiii mici, mã nenorocitilor? Ia sã urlu un pic, poate atrag atentia cuiva, desi ãstia-s clar vorbiti între ei.. Las’cã scap eu si vã dau pe mâna Politiei!
Ora 17.25. Nu trebuia sã urlu. Mi-au bãgat pe gât droguri cu lingurita. Se-nvârte tot, mã tin de bãrbie sã-nghit. Am reusit sã scuip un pic, dar bãrbosul s-a ferit, e clar cã are experientã, pezevenghiul. În schimb, fraierul care mã tine strâns în brate e începãtor. Acum are o amintire de la mine pe rever.
Ora 17.30. Dhhroglgul ãla îsssi mmfaseee emfectul… mmmmhhhmmm… mi-e somn. Tu, trecãtorule, dacã citesti asta, sã stii cã m-am luptat ca un bãrbat si-am fost învins miseleste. Adio si sã vã stau în gât.
Ora 18.00. M-am trezit din nou. Sunt viu, întreg.. Nu stiu cum am scãpat, dar încã un botez nu mai suport. Bãi, desteptilor, sper cã nu vã mai vine vreo idee sãptãmâna viitoare.
Femeie, ia scoate sutienul si fã-te-ncoa. N-am uitat cã m-ai trãdat acolo, dar acum am nevoie de tine. Mi-e foame.
