e duminca seara?, dap, duminica. sau e deja luni... si sunt inca in cacatu asta de redactzie cre k-am ramas doar io cu portaru - tipu perfect de tovarash - vorbeste greu, bâlbâit (la un moment dat renuntza, hehehe), e aproape surd si okelarii lui nu mai au loc de dioptrii e duminica seara?? si io rasfoiesc blogurile unor pizdulici, jalnic frate, pr...obleme grele p-acolo mosh, sa-l paraseasca / sa nu-l paraseasca, sa-l inshele / sa nu-l inshele (tradu-l fah, proasto, ca el mai are fo 3 ibovnice, fraiero), nah, numa dileme d'astea... sincer sa fiu, recunosc, 'mi plac blogurile de gagici, da alea care kiar au ceva temei frate... sunt citeva faine de tot, shi deshi tematica e tot in zona aia albastra, de suflet pavat cu incertitudini, totushi abordarea e misto. si abordarea si argumentarea... da' la fatucele astea bintuite de furiile primului ciclu (la pariu? intirziat shi ala), da, la fatucele astea de stai sa ceteshti cu atentzie, beleaua e maxima... fii ant' , am dat de una, a trebuit sa cetesc fo 20 de insemnari ca sa-mi dau seama ca are 21 de ani (s-a scapat p'acolo pe undeva). asheeaaa... si ce zicea asta? la 21 de ani? pai cica ea ii va ramine lui fidela o eternitate... mah sa fie, deja aveam imajinea unei curtzi de minastire de maici (unde io ma si vedeam staretz heheheheh), ea stind p'o banca, cernita shi supta de lacrimi, rupind petale la o floare si murmurind: vine, nu vine, vine, nu... cum dreaq sa nu te intrige ma o faza d'asta? asa c-am cetit lacom mai departe, am intzeles ca ala s-a dus cu o buna pretina d'a asteia si asta acu se jura ca nu va mai iubi in veci pe nimeni. decit pe el. tot pe el fah??? ba, da' vaca esti, ala se pisha-n sufletu tau si tu... cacat... ma rog, e plin blogu lu fatuca asta numa cu lacrimogene d'astea baloase, de juramintzi caraghioase shi de hotariri d'astea definitive. m-am abtzinut sa comentez, de fapt nici nu shtiam ce dracu sa spun. numa ca am mai bifat o vaca pe lista... inca o victima a iubirilor neimplinite, inca una plinsa pina-n maduva si crucificata de indoieli grele. aaa, ca uitam, deduc dintr-o insemnare ca e si virgina hehehehehehehe... 'ntzelegi? beleaua e d'aia de medalie frate... sa mor io, hai ma, ce dracu, astea de-shi scriu sufletu p'aci pe poteca noastra nu vor altceva decit sa sufere ma, se condamna singure sa nu rezolve cacatzishuri d'astea cu iz de traire suprema de teama de a nu mai avea jucarie... transfigurate de rateuri amoroase, mushcate de "posibilele" intrebari ale "lui", tematoare de ce imagine expun sau nu, pierdute printre suspine dastea lirice, cu sigurantza ca fatucele de genu asta perd esentza... alta se vaicarea ca la mare s-a balacit prin valuri, prin spume, ca era minunat, ca el era bronzat (elu ei cica era si manierat, ii aducea berea in pahar de plastic la prosop) ashea, ca valurile desenau poezii cu stropi, atingerea corpurilor in apa parea ceva mistic, okii lui la fel, cacat, ce mai, totu era k in basm... shi, d'odata, na belea, un val hain i-a smuls sutienu. upssss!!! ce dezastru!!! ahhh, val nemernic, 'tu-tzi molecula ta salcie de natriu, val descreierat, cum ai putut tu ma, val odios, s-o despoi pe micutza sirena pudica?? mortzii matii de val, auzi tu ma ce i-a facut fetii, saraca de ea... care ea - "am simtit ca mor instantaneu, okii lui erau pironitzi pe sinii mei. nici nu am putut sa imi prind sutienu si am fugit direct la hotel"... heheheheh, cum fah, in tzitzele goale? adeka te vede o statziune'ntreaga la sfârcu gol, da' el nu tre sa vaza asta? cind plaja e plina de gagici cu tzitzele expuse si cu bikini d'aia cu sfoara nu numa'n cur da shi'n pasarica??? hehehehehe, sa mor io mah, am ris cu lacrimi... ashea, insemnarea aia se termina in coada de peste, kilu meu, intzeleg cumva ca s-a ales prafu de relatzie pt ca ea nu a putut suporta o asha rushine... cetind faze d'astea mi-am adus aminte ca si io am avut, cindva, parte de o astfel de gagica. mdeah, cind eream tinar si mai putzin idiot. de fapt am avut parte de mai multe fatuce d'astea, cramponate, disperate, care nu puteau trece peste intimplari de genu asta. o ceteam p'asta si mi-am adus aminte de catalina. era frumushica foc, desteapta nota mare, sufletista, bunutza rau da' timida... hehehehe, io vorbeam urit si ei i se rosheau urekile... nah, nu shtiu prin ce alkimii parshive fatuca asta a mea tot parca pe linga mine...
cu timpu s-a infiripat o pretenie faina... io nu ma gindeam la kestii, cacat, era pretina mea buna, numa ca ea tot mai des dadea semne ca barierele's ridicate si ca putem merje mai departe. mi-aduc aminte primavara dezastrului: m-a luat de mina si m-a dus in herastrau... zapada se topise de ceva vreme, era inca frig dar soarele avea ambitzii. oamenii erau voioshi, pereki de amorezi, noi printre ceilaltzi, dreaq, scapasem de iarna, hormonii se frecau inca adormitzi la oki da deja mishcau, nu? urma sa faca pomu mugure, floare, sa dea soarele cu caldura, sa dam cojocu jos, sa ne regasim terasele, nah, tzi'era mai mare dragu... ea, pe linga mine, fericita si zimbacioasa, tzopaia ca un ciine scos la pishare. ba se oprea sa admire o crengutza, ba se minuna de un mugure, ba mirosea o frunzulitza, ba se oprea si ridica miinile, teatral (da' frumos) catre cer... io ma simtzeam cam stinjenit de trairile ei, se mai bucurau si altzii, da' nu dadeau frate din aripi ca asta a mea, nu le cinta sufletu asa de tare... cacat, nah, o mai tzineam de mina sa o temperez da' nu statea mult in lantz ca se apuca iar de pasi de dans si de gesturi d'astea sensibilos penibile... ei i se parea firesc si atunci am lasat-o'n bucuria ei... si prost am fost... ca acolo in parcu ala, e undeva la o rascruce de alei un poduletz cocoshat. nici mare nici mic, nah, dar e curbat al dreaq... si sa vezi faza: ea, smulsa si scapata din mina mea, intr-un viguros pas al shtrengarului, se avinta pe coama podului... citziva s-au dat mai intr-o parte, stinjenitzi parca si ei de eruptziile de bucurie ale asteia... si nu-sh cum dracu face, ca de ajuns pe coama podului ajunge vaca, da' cind sa coboare, pe partea cealalta, se'mpedica si o ia in viteza, intinsa pe burta, cit era de lunga, pe panta in jos... cacarea lumii frate, sare lumea sa ridice proasta, io la fel, nah, era cu mine fatuca, deshi imi venea sa-mi pun afish pe pept cu "asta nu e cu mine"... cacat, ridicata fata din noroiu de la baza podetzului, incepe sa plinga de se zguduia textila pe ea... de mila evident ca mi-a fost, dar penibilu era incomensurabil... cind i-am ridicat capul si i-am dat paru de pe fatza, am vazut ca tot nasu ei e jupuit. la fel si coatele, in cadere i se ridicasera minecile, ce dracu avea ea pe ea... fusta numa o mocirla shi aia, dresu rupt in jenunki shi jenunkii belitzi si plini de singe si aia... uuuu, 'rash al dracu cu soarta mea, cine dracu m-a pus sa ies cu asta in parc... unii, martori ai cascadoriei ei, rideau pe infundate de caraghioslic si parca ii auzeam spunind ie shi la bou ala, a iesit si el la plimbare cu a lui si s-a facut de tot cacatu... heheh, nah, ma rog, am curatzat-o, am aranjat-o, am pipait-o sa vaz daca nu shi-a rupt ceva si, sprijinind-o de mine, am dus-o la mashina s-o duc acasa... ea nu mai zicea nimic, se uita numa in jos, io o intrebam daca nu e cazu sa mergem la f-un doctor ceva, hai catalina, vorbeste-mi, ce dracu, nu e de gluma, nah, toata lumea cade (da' nu in halu asta toanto), acu lasa, treci peste jena si vorbeste cu mine... ia nimic, muta ca pestele... cind am iesit din parc a vazut un taxiu si sa infipt in ala... io, ca prostu, am ramas in gura parcului uitindu-ma lung dupa mashina... a lipsit fo saptamina, cind a revenit avea o buba luuuuunga, pe tot nasu, o buba lunga shi groasa, urita ca pacura, isi tragea tot parul pe fatza sa maskeze cit de cit nenorocirea m-am kinuit sa vb cu ea citeva saptamini, se ferea de mine ca de fisc, ma evita... intr-un tirziu a inceput sa nu ma mai ocoleasca si a raspuns macar la salut... cu timpu am uitat scena penibila, ne vorbeam ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic. si pe buna dreptate ca nu se intimplase nimic.. ce pula mea, cazuse proasta si atit. bine ca nu shi-a rupt dintzii dracu, sau f'un os ceva, bine ca nu a ramas skiloada, in rest nu conta nimic, nu? mare scofala, ai cazut, si kiar daca ai cazut ca o vaca caraghioasa printre toate miscarile tale de balerina neintzeleasa nah, asta nu e un motiv sa te jenezi in halu asta de mine, nu? ma rog, cu timpu relatzia a redevenit normala... adica mai mult decit normala, ca ea incepuse iar ofensiva... o perioada io am facut pe prostu, dar intr-un final nu a mai mers figura si a venit momentu sa facem ce fac totzi aia care trec de faza pipaielilor si baloshirilor... seara fusese placuta, bagasem la matz la o circiuma intima, eram ok amindoi... bla-bla-bla, "ea m-a invitat sus", io m-am dus... sus, - tacere. pui o muzica? nu, lasa... de ce stingi lumina? las-o stinsa si p'aia... macar televizoru, il dam pe mute, dar face nitzica lumi - nu, nici televizorul... ãã, facem un ceai? o cafea? nu, nici cafea... cacat, asa pe orbeste, m-am prins ca se dezbraca. io, obishnuit cu momentu, am vrut sa-i dau o mina de ajutor. a sarit ca arsa. am lasat-o in plata ei, mi-am dat seama ca o parte din tzoale le-a lasat pe jos, pt altele s-a dus in alta camera si a revenit goala. goala ca io eram ca orbetele, in intuneric, cu mina intinsa dupa tzigari pe masa si cind ea s-a apropiat i-am bagat ditai deshtu'n buric. cacat, scuze, kestii... aaaaah, de ce ma tre sa fie totu asa penibil cu fatuca asta???? ma rog, m-a pipait pe pept, io intzolit tot, ca de parada, ca ma gindeam ca se razgindeshte mindra shi o sa-mi fie najpa sa ma imbrac la loc. a mormait ceva si din mormaiala ei am intzeles ca tre sa fiu ca si ea, adeka gol. pai da' cum sa nu? imediat, in citeva secunde am fost numa-n ciorapi (nu, nici mort n'o sa renuntz la faza asta, cind futzi in deplasarea ciorapii sunt salvarea suprema)... ma rog, baloshiri, atingeri - da shi alea pina la un nivel, mai jos nu, ca daca mushca??? aaa, sau eram nespalat pe miini... hai ma, ce dracu heheheh, ok, treaca si asta... facu ea ce facu ca m-am trezit deasupra... io, vorbaretz de felu meu in momente d'astea, nah, am incercat sa injghebez fo doo vorbe ceva... ea a zis doar atit: taci si misca-te... canapeaua aia era incomoda ca dracu, nici nu ma obisnuisem bine cu locu cind venisem ca bruta stinsese repede lumina... imi intra in coaste un spatar ceva, de unde dracu spatar in canapeaua aia???, de picioare ma lua un fir de la fo veioza (uhhh, fir??? sa nu dau dracu cu curu gol si de fo priza ceva), pe ceafa imi cadea un coltz de perdea - tu de unde dracu ai mai aparut mah, ca parca ferestrele erau pe partea opusa, nah, cacat, pe un intuneric de te usturau okii'ntre timple si pe o tacere de-tzi inghetza ceara-n ureki, ie-te'ma pe mine dind din cur pe pipaite... si cind intunericu era mai negru si linsitea mai totala, puaaaah, se aude un zgomot luuuung si reverberat, invirtoshat pe citeva octave, butucanos, preeeeelluung shi shuierator... ea se stringe toata de-mi sar okii'n bezna din jur si icneste ca lovita-n moalele capului... tacerea ramine spinzurata intre noi, aeru dintre burtzile noastre parca fierbe. si io izbucnesc intr-un hohot isteric de ris. si rid, si rid de ma durea burta si coastele. rid pina nu mai pot. rid de ce bashina trasese ea. pe pasarica. ba frate, o basina cum numa moldovenii slobozesc in trenurile judetzene, d'aia cu ecou, deloc bilbiita, ci ferma, barbatoasa, cu peptu-nainte, urgie vere nu alta... ma rog, transpirat tot, incerc sa-i spun hai fata, lasa, ce dracu, se intimpla in mod curent, ii zice flatulentza vaginala, prinzi aer in pasarica si nah, e ceva firesc, da-o dracu de treaba, da-l dreaq shi de pirtz si hai s-aprindem lumina, sa bem o cafea buna si sa ne futem in draci porma... tzi-ai gasit... da-i plinsuri cu sughitzuri, ca ce, sa plec imediat, sa nu aprind lumina ca va muri, sa ma imbrac si sa plec. si inca in regim de urgentza... nah, cum m-am imbracat nu shtiu, cu stingu-n dreptu, cu cracii pe post de mineci, kilu meu, am facut-o si am dat sa ies. la usa, alta belea, nu intzelegeam cum functzioneaza broasca, ma impleticeam in deshte printre kei, iale si lantzuri. o strig sa vina sa deskida ea si aud doar un racnet de fiara: ieshi cum oi ieshi, numa ieshi... ba frate, cosmar pe calea victoriei, nu alta... in lift ma uit in oglinda si ma umfla iar risu. evident, nu ne-am vazut, deshi io o cautam, ea se ascundea mai ceva ca un costum de camuflaj... cacat... a trecut si vara... si toamna era pe trecute... io incepusem sa lucrez prin alte partzi, deja uitasem intimplarile... cind, intr-o zi, ma pomenesc cu ea. senina, frumoasa, sprintena. ce mai faci, cum o duci etc... a urmat o conversatzie frumoasa, ne-am si pupat, ea era luminoasa, surizatoare. si eu intr-un fel multzumit. revenise si se parea ca trecuse peste cele nenorociri. am aranjat sa iesim la o circiuma, io trebuia sa ma vad cu niste scortzoshi, un elenist, unu de pe la academie, o scenarista, un poet, kilu meu, oameni d'astia de vaza cu nod tare la cravata. i-am propus sa vina cu mine, macar ea ar fi colorat seara. s-a dus acasa, s-a facut frumoasa - shi mai frumoasa, si ne-am vazut la circiuma cu restu turmei. protocol, scortzoshenie, spete drepte, discutzii cu dikis... io eram shi nu eram atent la ce dreaq discutau aia. ma uitam mai mult la ea, era cu adevarat frumoasa, facea fatza neashteptat discutziilor, subiectelor... gratzie ei atmosfera se dezmortzise binishor, aia o ascultau cu atentzie, poetu ii trasese shi fo doo rime, ce mai, ii cucerise shi p-aia... ba frate, futu-i mama masii de felie, ca parca era blestem, k parca cobisem, ca prea tare ma minunam ce bine merge seara, nah, cind discutzia era mai in toi si bucatele mai bune, o apuca p-a mea tusea. da' o tuse d'aia de n'o potzi retzine nici cu portzile etanshe de la reactoru nuclear... taman ce mesteca, distins, la o bucata de piept de pui, cind face d'odata okii mari ca si cum s-ar fi inecat si tusheshte moshie cu gura plina pe toata masa aia... lu scenarista i se opreste o bucatzica de mincare in salata. lu poet ii trece razant o alta bucatzica pe linga o rima imperekeata care de scirba se transforma rapid intr-o rima alba, lu dom profesor ii pune pe okelar o constelatzie de muci si farimitze de mincare. fatza de masa era alba pina la tusea lu asta. acum ziceai ca explodase un copan, ca se facusera cirnatzi de casa, ca zdrobise unu fo 3 sarmale... de unde frate atita materie???? cum dreaq mah???? ca n-avea gura asa mare... uuuuuu, 'gami-ash' picioarele-n norocu shi soarta mea... penibilu a fost maxim, de la alte mese se uitau totzi cu gura cascata la dezastru; i-am intins un pahar cu sifon in care plutea gingash o bucatzica... ea cu okii tzinta, balmajeste ceva. si atunci ii infloreshte shi un balonash de muci la nare stinga. tzapana ca o prajina, cu okii tzinta'nainte, se ridica de la masa si dispare cu pashi mari. mie nu mi se shterge de pe retina nu carnagiu de pe masa ci balonashu ala de muci, cu pelicula lucioasa, in care parca au sclipit toate luminile localului. si ma las pe spataru scaunului si rid. rid iar, fara sa ma pot opri. ai mei de la masa, oripilatzi, se ridica furioshi si pleaca gesticulind. io ramin dat pe spate, varsat tot in scaun, si rid cu lacrimile pe obraji. kelnerii se agita pe linga masa, jenatzi de eveniment. ma intreaba habar n-am ce, io rid isteric si viatza mi se pare minunata. privesc in jur printre lacrimi, dau sa explic uneia de la o masa vecina ce e atit de amuzant dar nu pot. o fut in gura, nu-mi pasa, ma dor falcile de la ris si tot nu ma opresc. aia, de la masa vecina, cu furculitza-n mina, incepe sa zimbeasca. ceilaltzi la fel. de la masa din fatza, unu imi cauta privirile, il apuca si pe el risu cind io doar atit mai pot face, mimez cum i-a inflorit lu a mea balonashu de muci la nara. si simt ca ma sufoc de ris. acum toti rid in hohote, au lasat totzi tacimurile si se tzin de burta. se ride pe mii de note, se guitza, se behae, se lalaie, se ride pe fatza, cu sughitzuri... io ma ridic, kelneru vine rizind, imi face si ala tremurind nota, akit si plec. oamenii imi fac semne, ma saluta stergindu-se la oki. ies din circiuma si in spatele meu vine una. imi intinde ceva, ma uit - e sacou lu catalina. inca mai gifâi de atita ris, gagica aia, picolitza, kelneritza ce dracu e icneste incetishor, ne salutam si ies in strada...
nah... nu am mai vazut-o pe catalina. de atunci - niciodata. mi-a ramas de la ea haina ei, sacou, care si ala mi-a facut necazuri, cind se mai agatza cite fo gagica pe la mine, dadea aia de haina unei alte muieri si se alegea prafu... cacat... era frumoasa catalina... shi buna... poate ca daca n-ar fi fost atit de stupida sa se lase infrinta de cacaturile astea, da, poate ca ash fi fost cu ea... am fi facut nishte copii frumosi, uneori penibili si bashinosi ei - dar minunatzi... shi am fi ris de astfel de idiotzenii... nah... cit de proasta sa fii mah sa te lashi doborita de firesc???
cacat... daca stai sa despici firu in patru, mori nefericit. si nemincat, shi neplimbat. shi nefutut...
acu mi-au venit in minte si altele... gabi... cu tamponu uitat... elena, la spital, cu clisma... mah, o femeie daca iti place de ea, e la fel de minunata si cind e regina si cind se caca... intre toate astea nu sunt decit kestii firesti, normalitate... anormal e sa faci o drama din astea... si sa iti refuzi si tie si celui de linga tine libertatea de a fi asa cum esti... pacat ca tre sa fim atentzi ca la fiecare pas sa fluturam steguletze specifice... pacat, pacat ca pt fiecare kestie tre sa avem cite o masca... cind mergi la piine, cind te pishi in bosketzi, cind mergi la inmormintari sau la nuntzi, cind esti cu mama sau cu iubirea vietzii, cind skimbi jobu, cind cishtigi la loto, cind vine poshtashu... o masca pt fiecare, pt fiecare altfel, dar niciodata ca noi... hehehe, d'aia ma ii apuca pe unii doru de ei...
catalino, fata, pirtzu tau pe pasarica a fost mai frumos decit toate celelalte femei... shi balonashu tau de muci mi-a aratat iar cit de frumoasa poate fi viatza... shi n-am apucat niciodata sa-tzi multzumesc... ce proasta ai fost... ce proasta...
PRELUAT DIN ROCKERI
